Milano part two

Part I...

Ne apropiem de iesire, vedem cum toti asiaticii isi pregatesc degetele pe dslr-uri si ne intrebam ce urmeaza.
Evident nu ma asteptam sa iesim intr-o piata plina de oameni asupra careia, in partea stanga vegheaza impunator Domul. Ma lasa putin fara cuvinte si degeaba incerc sa-mi maschez admiratia. E superb, sau superba fiind catedrala. Ulterior am aflat ca e intre primele 5 cele mai mari din lume. Cate paini cred ca au mancat astia cat timp construiau aici...
Stam prin piata cateva minute, cautam un loc pe o bordura dar e greu de gasit ceva. In fine, cat ne invartim vine un tip de culoare, si-mi pune pe mana o ata colorata spunandu-i Irinei ca imi va da Africa Power. Cere bani dar nu-i dam, mergem mai departe. Poze la greu. Avem ce fotografia. E prima catedrala mare pe care o vad. Imi plac si mereu am fost fascinat de ele.
Inevitabil, ne apropiem incet de intrare. Nu cred ca ne deplasam foarte greu ci doar ca pare foarte mare si nu pot aprecia corect distantele.
Ineriorul este exact cum ma asteptam. Vitraliile impresioneaza in mod evident prin coloritul lor ireal. Lume ca la balamuc dar e liniste. Nu totala cidoar atat cat sa poti vedea grandoarea bisericii fara a fi deranjat de ceilalti. Statui, icoane, un sfant, de toate.
Iesim si dupa ce amstat in catedrala aproximativ jumatate de ora, ni s-a facut foame. Solutia clasica, tadam, McDonalds. Preturi comparabile, junk food dar mergi la sigur. Sti exact pe ce dai banii.
Cu harta in mana, Milano e un oras foarte usor de vizitat. Important este sa fie o harta cu atractiile turistice. Noi stiam exact ce doream sa vedem asa ca ma uit , ma orientez si pornim pe o straduta.
Din cand in cand imi verificam directia pana cand la un moment dat realizez ca sunt unde doream sa ajung. Santa Maria delle Grazie.
Dupa umila mea parere, nu are nimic special la exterior. O biserica veche, ingrijita, caramida rosie dar mult mai palida decat albul Domului.
Am intrat, si am gasit cu adevarat liniste. Lumea mai intra sa se roage, fara turisti in afara de noi. Relaxant mai ales dupa o zi de mers pe jos. In fata bisericii am prins un loc pe o banca si ne-am tras sufletul oftand ca nu putem vizita cladirea alaturata, care chiar pare o casa banala daca nu sti ca acolo, in cantina fostei biserici, se afla pictata pe un perete, Cina Cea de Taina a lui DaVinci. Deh, e luni.
Milano iti intra in inima, te obisnuiesti cu el. Deja eram obositi, presati de timp, asa ca am mai luat vreo doua pauze pana am ajuns la Castelul Sforza. Cand am ajuns, am dat o tura pe langa el, si recunosc, te face sa te intorci in timp. Eu unul m-am gandit la ce viata aveau oamenii pe timpul ala. Parea putin macabru.
In fine, niste poze la cateva soparle ce traiau prin zona, sau la pisicile din castel, apoi pe marginea unui superb bazin in mijlocul unei gradini cu flori multicolore. S-a terminat bateria de la camera. Deja e tarziu, s-a inserat si oricat am fi dorit sa mai stam, s-a lasat frigul, ne este somn si tot ce ne ramane de facut e sa ne indreptam in mers de promenada catre hotel. Trecem din nou pe strazile pline de viata, prin piata Domului, pe langa Scala, si apoi cand chiar nu mai puteam merge, intram la metrou si mergem la somn.
Next day, doar plimbare. Cu rucsacul in spate parca nu mai aveam chef de aventura stiind ca in 2 ore plecam spre aeroport. Intram in magazine, ne plimbam prin parc, luam magneti, etc.

Ne urcam in shuttle si plecam la aeroport. Vom mai veni. Frumos oras!

De la fotbal la Kanal D cu “Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii”

   Sunt pe drum. Ma intorc in Bucuresti dupa o scurta vizita de relaxare in Onesti la parinti. Cand eram acasa, am auzit printre altele, discutii despre televiziune, afland astfel faptul ca mama mea urmareste si ea “Suleyman magnificul sub domnia iubirii” la Kanal D. Mi-am adus asadar aminte iar de Turcia.

   Sunt cateva aspecte care nu le-am precizat in articolul meu anterior. Mai precis despre Istambul. Ma gandeam cum ar fi sa castig un city break acolo.

   Sigur as merge la un meci de fotbal, sa vad si eu vestita atmosfera creata de suporterii turci la meciurile favoritilor. Unde sa merg, nu cred ca ar fi probleme. Imi place Galatasaray pentru ca acolo au facut istorie Hagi, Popescu si Lucescu. 

 

Besiktas, pentru ca imi aduc aminte cu drag cum castiga Lucescu cu ei campionatul sau cum in zece oameni, apara Pancu in poarta. Fenerbahce, pentru ca il admir pe Alex foarte mult si imi place spiritul lor. Istambul BB, mmm, cu ei nu tin. Mai au de mancat pana sa ajunga la nivelul celorlalte trei.

Şükrü Saracoğlu, İnönü sau Turk Telecom Arena… ce atmosfera nebuna.

   Dupa ce as merge la meci probabil as cauta un loc sa mancam ceva specific turcilor. Ceva condimentat, berbecut, legumele de care sunt indragostit deja de la restaurantele turcesti de aici, iaurt iar la sfarsit bineinteles, desertul. Pentru mine cel putin, dulciurile turcesti rivalizeaza cu orice alt desert din bucataria vestica. Rahat, baclava,  cataif, you name it, they got it.

   Oricum, sunt sigur ca ar fi o vacanta de vis. Turcii sunt gazde foarte bune si toata lumea se simte bine acolo. Nici nu cred ca nu ai cum sa fie altfel in conditiile in care au o tara superba si oameni buni si inimosi.

Inchei aici si sper sa mi se indeplineasca visul de a vizita acest colt de lume.

P.S.

6 motive pentru care Suleyman Magnificul chiar este Magnific:

1.       A incalcat traditiile pentru femeia iubita.

2.    A revolutionat justitia si a ramas in istorie ca unul din cei mai mari legiuitori.

3.       In Camera Reprezentantilor din SUA exista un bazorelief al sau.

4.       A vazut Viena fara sa aiba nevoie de viza Schengen.

5.       Are serial in fiecare luni si marti numai la Kanal D

6.    Domnia sa a pus cu adevarat Imperiul Otoman pe harta puterilor mondiale.

 “Kanal D îti poate aduce și ție un city break la Istanbul dacă scrii pe blog o poveste despre Turcia (detalii aici). Până atunci, dacă vrei să simți și tu atmosfera specifică Turciei, Kanal D te invită să urmărești serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, în fiecare luni și marti, de la ora 20:00″.

“Colectăm hârtie să plantăm 1 milion de copaci“

Marsez la actiunea “Școala pentru o Romanie verde” pentru ca imi pasa.

     Ma gandeam acum cateva saptamani la faptul ca, incepem sa traim din amintiri, si asta nu e tocmai bine. Romania este, asa am invatat la scoala, granarul Europei, tara cu munti si paduri intinse, poarta de varsare a Dunarii in mare, si alte povesti care , la vremea lor erau adevarate. Astazi nimic nu mai e ce-a fost.

     Desi vad ca in ultimii ani incep sa apara campanii de ecologizare aunor zone, de plantare de arbori, de colectare a deseurilor, realizez cu regret ca nu e de ajuns.
Ma bucura noi actiuni de acest gen pentru ca de aici trebuie sa incepem. Copiii de azi vor crea Romania de maine. Suna propagandist dar asa este. Noi adultii suntem mai greu de indreptat. 
     Sa invatam copiii sa recicleze, prin joaca, prin premii. Trebuie sa le dezvoltam aceasta gandire pentru ca mai tarziu va fi mult mai greu. 

Ce propune asadar aceasta campanie:

• In primul rand, colectarea de hartie. Fiecare unitate de invatamant participanta va fi recompensata cu bani sau produse pentru cantitatea de hartie colectata.
• Colectarea de PET-uri Aqua Carpatica. Fiecare 500 de pet-uri aduc scolii 50 de caiete si 50 de pixuri.
• Cel mai important dupa parerea mea, in aprilie 2013, se vor planta 1.000.000 de copaci.

  Campania presupune si formarea educatiei ecologice a celor mici prin organizarea unui concurs national cu tema ecologica.

E o idee foarta buna si merita sustinuta. Felicit asadar Zibo.ro și BlogalInitiative.ro. As vrea sa mai am ocazia sa-i felicit si pe altii pentru campanii asemanatoare. Poate voi vedea in curand idei cum ar fi legi noi care sa oblige dezvoltatorii sa planteze copaci pe o suprafata egala cu cea a noii constructii, sau oferirea de catre magazinele de bricolaj a unor puieti pentru plantare, celor care cumpara produse de peste o anumita suma. Ar fi frumos.

“Colectăm hârtie să plantăm 1 milion de copaci“ - Haideti sa facem ceva. Reciclati, Plantati, Traiti!

Casa de vis

Casa de vis! Probabil asta e cel tare vis al romanilor dupa clasicul “sa castig marele premiu la loto”, care sa aduca la randul lui, bineinteles, casa de vis.

Si eu am in minte un vis asemanator. O casa. Poate din cauza ca nu am avut bunici la tara, poate pentru ca am stat numai la bloc, sau pentru ca, si parintii mei viseaza la acelasi lucru.

Sa va spun cum ar trebui sa arate casa mea:

Nu ar fi o casa mare, pentru ca nu sufar de sindromul oamenilor care au nevoie de o casa pentru a impresiona. Ar avea trei dormitoare , un living, o bucatarie si trei bai. Toate astea ar fi dispuse la parter si la etaj, din dorinta exclusiva de a dezvolta spatiul habitabil pe inaltine pentru a avea mai multa curte.

Casa ar fi construita din lemn pentru a fi eco friendly si ar avea tigla rosie si exteriorul frumos acoperit de tencuiala decorativa. Sa nu uit de clasicul American, white picket fence.

As vrea ca pana sa ajung la casa, sa am o mica alee, pavata cu piatra naturala, care sa taie drumul de la poarta pana la intrare.  La parterul casei ar fi bucataria, living room-ul si o baie. E de ajuns.

Bucataria e foarte importanta pentru mine. Ar avea sigur o fereastra generoasa, lumina avand darul de obicei, de a face mancarea sa para mai gustoasa. Doi pereti ar avea corpuri de mobila cu tot ce trebuie incastrate in ele, adica sertare, masina de spalat rufe, frigider si congelator, cuptor cu microunde si cuptorul de gatit. Pe jos ar fi o pardoseala din marmura inchisa la culoare, iar in mijlocul bucatariei s-ar afla o insula cu un blat din marmura de culoarea pardoselii. Mobilierul ar avea o culoare deschisa pentru a crea contrast.

Livingul ar fi mai simplu. Doua canapele , una orientata spre televizor, cealalta orientata spre semineu. Da, mi-am dorit mereu semineu. Nu stiu daca este vina filmelor americane sau doar placerea de a privi focul, dar ideea de semineu imi incalzeste deja sufletul. Pe jos as vrea sa am o pardoseala din lemn masiv, de o culoare calda maron roscat. Peretii ar fi acoperiti cu tapet si nu i-as incarca cu mai mult de un tablou, iar pe semineu as vrea sa-mi vad sotia si copiii ce-mi zambesc din rama.

In bai, probabil as placa peretii cu faianta, exceptand un perete care ar fi cu siguranta decorat cu mozaic. Tot mozaic, dar genul cu pietricele, as folosi si pentru pardoselile bailor. 

Baile de la etaj ar avea lavoare din travertin si doi pereti cu mozaic. E mai placut sa te trezesti si sa te culci cand ai o baie mai frumoasa.

Pentru mine, as dori sa am un spatiu al meu, sa scriu, sa citesc, sa meditez, de aia ma gandeam cum ar arata mansarda. Probabil ar avea un buddha mare postat pe o masuta, avand in dreapta o fantana zen si in stanga trusa de aromaterapie. Pentru a te aseza vor fi doar perne.

Cam asa ar arata casa mea de vis. Poate unii vor zice ca e prea simpla, altii ca am prea multe lucruri de care nu as avea nevoie. Ideea e ca cel mai greu e sa transformi o casa in ACASA.

Milano - first glance!

Milano si-a deschis portile pentru mine intr-o zi de luni.
     Am ajuns devreme la Bergamo, la cateva zeci de kilometrii de Milano. Vremea era perfecta pentru plimbare, pentru a nu simti frigul fiind de ajuns doar sa tii mainile putin mai aproape de corp.
     Luam shuttle-ul pana in oras. Pe drum priveam cu multa mirare la ce vedeam in jur. E ca la noi. Exact ca la noi. Poate ca datorita climei asemanatoare. Diferenta insa o face ordinea. La ei e totul ordonat, nu e mizerie, nu vezi nicaieri pe marginea drumului case gata sa cada, cladiri de 10 etaje in cartiere de case sau alte aberatii urbanistico-arhitecturale.
     Lumea vorbeste italiana. Eu credeam ca inteleg bine aceasta limba dar realizez subit ca ceea ce stiam eu trebuie sa fie o forma literara probabil, altfel nu-mi explic de ce nu prind nimic. Acesta o fi dialectul lor. Auzisem eu ceva cum ca italienii au, ca toti oamenii dealtfel, particularitati ale limbii vorbite in functie de zona. Nu ma stresez prea mult. Vorbesc cu Irina in romana si intram in bula noastra. Se mai aud de langa noi cativa romani, entuziasti si tristi in acelasi timp ca s-au intors la munca dupa concediul din Romania.

     Apar din ce in ce mai des blocuri, se aglomereaza strada, e clar ca am ajuns in oras. Oprim la gara ccentrala. Bate Gara de Nord cam la orice ora din zi si din noapte. Impunatoare la prima vedere. Arhitectura iti atrage privirea cu gargoyles si lei uriasi privind in zare. Prin jur, multa lume, exact cum ma asteptam. McDonald's, Subway, Kfc, Burger King si multe restaurante fast food imi sar in ochi, fiind parca mai multe si mai dese decat sunt obisnuit din Bucuresti. In rest vad ca Milano e intr-adevar capitala mondiala a modei. Magazinele de haine sunt la tot pasul.

     Cu metroul pana la hotel nu facem mult, maxim 20 minute. Ma mira ca am reperat foarte usor magistralele, statiile, parca mai usor decat acasa. Se prea poate sa fie din simplul motiv ca aici imi permit sa pierd cateva secunde pentru a citi ce scrie pe afise pe cand acasa merg cu ochii inchisi si din amintiri. Cazare, scos bagajele, schimbam hainele, si iesim sa vedem ce e de vazut.

  

   Are aer de oras frumos, de oras special. Stradute foarte aglomerate dar inguste. Aglomerate dar se circula foarte fluid. Scutere multe, mai multe parca decat masini, si biciclete. Sunt sigur ca nu e ca in Amsterdam dar ma frapeaza numarul de biciclisti.

Mergem pe strada, mai facem o poza la una la alta, Irina mai vrea sa intre in cate un magazin dar nu o face pentru ca vede ca eu nu-i prea impartasesc pasiunea pentru shopping. Ne place. E chiar frumos. E foarte simplu de navigat printre stradute daca avem harta cu noi. Deodata iesim intr-o strada mai larga si langa noi e Scala.
  
  Am inceput sa bifam atractiile orasului. Scala e o cladire impunatoare dar sincer nu imi atrage mult privirea. Sunt convins ca daca nu era luni si puteam vizita muzeul de acolo imi schimbam parerea. Ochii mei cad mult mai repede pe statuia lui Leonardo din centrul pietei si mai apoi nu mai pot vedea nimic altceva decat maretia galeriilor Vittorio Emanuele II.
     Ne indreptam spre bolta uriasa a intrarii pe culoarele galeriei. Incerc sa inglobez cat mai repede impozanta acestei constructii pentru a nu ramane cu gura cascata si sub arcadele din sticla ce par sa nu se termine. Se pare ca reusesc de moment ce observ o plasa mare ce are ca scop probabil, impiedicarea sutelor de porumbei din piata sa intre acolo.
     Galeriile sunt incredibile. Nu stiu ce fata aveam cand ma plimbam agale pe acel culoar enorm, dar eram dat pe spate total. Am incins aparatul foto. Nu stiam ce sa mai pozam. Cand am ajuns sub domul central de sticla parca se invartea pamantul cu mine. Oriunde ma intorceam parca era un deja vu. Culoar plin de oameni, magazine si terase, si o arhitectura superba.

    

Kanal D si Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii ... Iubirii pentru Turcia

      Poate ca e ciudat sa deschid seria postarilor pe acest blog cu un articol despre un loc in care nu am fost inca. Cred insa ca, cel mai bun mod de a iti expune viziunea asupra calatoriilor este de a privi spre noi orizonturi.
      Ca roman, Turcia exercita asupra mea un interes fantastic. Poate doar pentru simplul motiv ca jumatate din ce am invatat la istorie era legat inevitabil de aceasta tara.

      Stau si ma intreb ce tara poate avea o asemenea mostenire, probabil le numeri pe degetele unei maini. Grecii au cultura greaca, Italienii pe cea romana, Turcia in schimb are de toate pentru toti, Istanbulul fiind cireasa de pe tort. Ideea e ca aceasta tara va fi cu siguranta urmatoarea mea destinatie din motive foarte simple. Personal, imi place sa vad si sa gust acele trairi provocate de uimirea si contemplarea unor factori cum ar fi istoria unui loc, oamenii si cultura, natura si peisajele si nu in ultimul rand, traditiile culinare ale locurilor. Acestea sunt punctele pe care le abordez iar Turcia, debordeaza din toate privintele.

        Ce sa vizitam aici? Cateva locuri vechi, inconjurate de mister si istorie, leagane ale civilizatiei. Efes probalil este primul pe lista mea. Secole de istorie, greaca, romana, bizantina si otomana. Adaugam una din cele 7 minuni ale lumii antice si am obtinut reteta perfecta.

       

 As mai vizita orasul parasit Ani, candva rivalul Constantinopolului, sau Aspendos, sau Troia unde cu totii am rememora povestea lui Ahile, Paris si Hector precum si legendarul cal troian. Ar mai fi peisajele mirifice, cum ar fi plaja de la Ölüdeniz, cu nisipul fin si apa de un albastru ireal, sau razele apusului de soare pe dealurile albe din Pamukkale. Nu in ultimul rand, as vrea sa vad macar o data Cappadocia, cu geografia fantastica de acolo, pe care sunt convins ca nici o fotografie nu-i poate reda splendoarea.

         Fara doar si poate insa, perla coroanei este Istanbulul. Parerea mea e ca este un oras unic in lume. Dinamic, nou si vechi in acelasi timp, de o frumusete rara si inconjurat de mister, reflecta imaginea tarii a carei inima este.

         M-as vedea in mijlocul vietii tumultuase a acestui oras, cu un picior in Europa, cu altul in Asia, simtindu-ma mic in fata arhitecturii deosebite, simtindu-ma viu in marele bazar, citind "Crima in Orient Express" la o cafea in Taksim sau plimbandu-ma pe apele Bosforului. 

     Ar trebui zile intregi sa vezi tot ce are de oferit acest oras: Moscheea Albastra, Hagia Sofia, fotbal nebun, viata animata, Turnul Galata, Palatul Topkapi, sandwich-uri cu peste vandute din barca, vanzatori la toate colturile, Castelul Rumeli, biserica Chora, kumpir si raki, Insula Kiz Kulesi , Moscheea Eyup, moscheea Suleymaniye, Istanbul sufletul Turciei.

           Sper sa il vad cat mai curand. Poate voi primi sansa asta mai repede de la Kanal D. Ei mi-au reaprins imaginatia cu serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, poate imi vor da sansa sa vad si Istanbulul. Un calator francez spunea demult : " In vreme ce alte orase sunt muritoare, acesta va dainui cat timp vor fi oameni pe acest pamant". Nu a gresit cu nimic.



 “Kanal D îti poate aduce și ție un city break la Istanbul dacă scrii pe blog o poveste despre Turcia (detalii aici). Până atunci, dacă vrei să simți și tu atmosfera specifică Turciei, Kanal D te invită să urmărești serialul Suleyman Magnificul – Sub Domnia Iubirii, în fiecare luni și marti, de la ora 20:00″.